De toate si nimic


E MAAAAAAAAAAAI. E 21:23 si mi-am zis sa nu-mi pierd increderea si sa mai scriu cate ceva chiar daca nu stiu ceva concret ca sa scriu. N-am scris de mult timp, am simtit nevoia, poate ca nu am avut timp poate ca pe moment mi-am pierdut increderea in mine crezand ca degeaba fac asta dar e o chestie care te face sa continui, placerea.
Nu stiu de ce am ales aceasta zi sa scriu, poate ar fi trebuit sa aleg una cu soarea in care aveam multa inspiratie mii de idei care mureau incet, mii de conceptii de confruntari cu mine in care ma contrazic, si poate nu intamplator. E vineri, e bine, in ultima vreme as putea spune ca totul decurge normal - cred- desiiiiiii in ultima saptamana trec de la o stare la alta. De la nervozitate la placere, sfiala si placere, de la hiperactivitate la moleseala spre nici un chef de nimic. Ce-i drept e ca saptaana asta a si ploat. Dar inca e bine. Iubesc si ofer afectiune deci e bine. In unele seri ramaneam cu un regret ca nu am mai scris nimic, treceam peste cu un oftat usor si incercam sa revin la starea initiala. E ca si cum ti-ai pierde un prieten din motive stupide sau neglijenta usoara si ai ramane cu impresia ca ai gresit cu ceva ca candva tu vei fii cel care va schimba ceva. In fine...
In ultima vreme nu mai ascult asa multe melodii depresive, incerc sa ma detasez sa ocolesc si sa vad si partea frumoasa a lucrurilor. Ascult o muzica buna - chillout/trip-hop/down-tempo/idm/jazz - ma mai uit la un film - recomandare: Triangle - ma mai uit la un documentar - recomandare: Dincolo de Hotare cu David Icke- si de tv nu amitesc pentru ca chiar mie sila sa aud aceiasi oameni naivi, acelasi chestii repetitive si monotone, discursuri elocvente si oameni ce se contrazic. Chiar nu merita! De carti... cei drept nam mai citit nimic, nu am avut timp daca mai citeam printe randuri cateva pagini dintr-o carte prinsa la intamplare. Imi cam pare rau... sper sa recuperez. Am fixu in minte ca daca un lucru nu se mai face nu se mai repeta acela se uita, si nu vreau sa se intample asta. Ce ai putea face IESI AFARA, fie ca te duci cu un prieten/a la o bere/cafea sau un ceai si sigur veti purta o conversatie sau discutie interesanta vei invata ceva. In fiecare zi inveti ceva. Si sunt sigura ca vei ramane cu mult mai mule din discutia montona poate de la ceaiul din locul preferat de cat daca stai in casa si te uiti la tv o zi intreaga devenind un impotent ca cei de la tv. Lasam si asta.
Revin la muzica. Acum ascult: si-mi place cum suna si beatu si tot. Mi-e dor de zmeura, de copilarie de tot de cum eram eu acum 5 ani, mi-e dor sa simt ca am timp ca pot face orice fara stres si fara retineri, mi-e dor...
Dimineata ma trezesc cu un gust amar in gura, cu nasul permanent rece si trupul amorit. Ma misc cu greu spre scoala, ma uit in gol gandidu-ma la tot felul de chestii de la ilusmisti si masoni la d-zeul inexistent pentru mine, de la ce vad in chipul unei persoane la transpunerea in acea persoana. Si e atat de frumos dimineata cand roua inca persista, cand praful din tot orasul asta nu se simte, cand inca e frig dar si cald, cand toata lumea pare mai linistita mai calma daca e adormita. Asta ma facea sa zambesc subtil si sa sper sa va fi o zi mai buna ca ieri si mai rea ca maine. Ceea ce echilibreaza intreaga atmosfera si nu te face sa vezi si partea cealalta frumoasa de natura de creatie sunt masinariile, aglomeratiile, agitatia, zgomotele provocate devenite deja epice de care ai si uitat si nu le mai dai importanta, noi oamenii, oameni cu stres, oameni cu zambete mai putin sau mai mult false, oameni iritati de ceea ce nu mai iei stiu si raman cu gustul amar ca niciodata nu se va schimba ceva in bine, in concluzie mii de masti pentru un singur om atat de complicat si simplu in acelasi timp. Spre seara lucrurile se mai linistesc iar lumea si restul agitatie se retrage.Noapte isi joaca rolul iar totul e o alta zi numita noapte...
Is cam obosita si deja imi cad ochii in taste, poate am sa continui, noapte buna plus o imbratisare mare mare mare si stransa.

De Alin . . .




Mor!
E cam primavara , si ninge. Cel mai deprimant lucru care mi se poate intampla acum , noroc cu stro care macar imi da impresia ca ma intelege. E destul de ciudat , poate ca unele lucruri nu se intampla pur si simplu.
Ma simt singur , izolat, pur si simplu nu am chef de nimic si nimeni. Unde sunt eu ala fantastic , super fericit cu chef de orice . Poate ca a fost o perioada grea , poate a fost Saturn retrograd , poate ca doar a fost un simpu moment din viata mea , dar pot spune ca , acum sunt schimbat. Acel eu care il stiai a pierit odata cu depresia asta , care m-a maturizat. Acum stiu cum , si incerci din rasputeri sa cauti solutii de iesire din o groapa abisala .
Viata merge si visurile se compromit si parca as vrea sa ma intorc in timp si sa ii pun un prezervativ lu tata.
Tapez temnita cu fericire si las sa se vada aparentele, in interiorul temnitei stiu sigur ca nu mai las pe nimeni. Sunt singur , ca un capitan fara echipaj , singur pe un vas. In fata mea e o stanca pe care nu pot sa o evit, in viata mea e o furtuna , ce se transforma in ropot.

Apatie de ... Ianuarie?

20 ianuarie 2010 si luna continua in aceasi monotonie prevazuta. Afara e alb tot. Zapada mi se reflecta`n ochii negrii si ma poarta intr`o transa ce da spre lesin. Ma uit spre cerul aproape alb si el si incerc sa`mi revin. Oftez greu incalzindu`mi fata palida.
Nu mai am timp de nimic! week-end-urile mi le petrec in casa alaturi de ceaiurile multe, apatia se instaleaza fara sa vreau si simt ca nu`mi am locul. Ma simt in plus, ma simt degeaba. Mi`e dor de ceva nou. Mi-e sila de fete vesele ce rad la glume stupide, mi-e sila de barfe, secrete si discutii aprinse. As vrea sa pot sa dorm, as vrea sa fie vara si sa stau pe deal...dar... atat mai e din mine sperante si amintiri.
Vin si plec pe acelasi drum, pe acelasi alb ce`mi da doar o stare de apatie. I-mi construiesc in fiecare zi acelasi deja-vu obositor fara sa-mi dau seama, ca si cum mi-ar fii lene sa traiesc.
Parca as fi un mort...Cearcane de om cu imsomnii de la ora 3, ten de batran urat de toti, ochi de copil care nu`ti spun nimic,dureri de cap spontane, maini lenese si reci, ofataturi dese de spasmofolice si glas aproare stins de prostia altora. Mi-e sila sa ma privesc in oglinda in fiecare dimineata, aceiasi fata plictisita.
Simt ca nu`mi am locul aici, ca sunt buna de nimic ca sunt degeaba... Dar poate e doar din cauza scolii si din cauza discutiilor monotone de acasa si poate va trece o data cu o saptamana de vacanta si de relaxare...
Deja i-mi piere cheful de scris aici pentru am impresia ca nu se va intampla nimic special si stiu asta!
Astept sa vina vara si albumul din feb de la massive attack. Acum deja mi-e lene sa mai scriu starile mele de cacat ma duc sa-mi fac un ceai si sa-mi continui discutia cu framiu despre halucinatii...
O zi buna!

Detasare.

02.01.2010 O luam de la capat cu acelasi chef de viata. E 1:51 am. nasul mi-e rece, mainile imi tremura iar ochii mi-s obositi si ei. Pe fata mea imi poti citi cheful de viata inexistent de ceva vreme, cearcanele de batran si plictisul ori lenea care-ti spune din start ca sunt entuziasmata de tot.
Vinul rosu dulce e singurul langa mine dar asta nu ma ajuta cu nimic...Nu am chef de absolut nimic. Nu vreau sa vad pe nimeni, mi-e prea lene de tot! Ma gandesc la ce o sa fac maine, urmatoarele zile, vacanta a devenit weekend si asta ma face si mai entuziasmata. "Masa de lucru" e plina de schite, de foi cu scris marunt si colturi indoite, pahare goale si alte chestii marunte care nu-si au locul pe birou. Fruntea calda si fina imi sta sprijinita lenesa si obosita in mana cu bratara pe care o port de 2 ani. Usturimea ochilor ma dispera si mi-e oarecum somn desi am dormit ceva azi... Mi-e prea lene sa dorm si de citit nici nu se pune vorba. Si totusi vreau ceva si nu stiu ce. Acel ceva ce ma scoate din stare asta. Nu stiu!
Poate e doar pe moment si o sa treaca, desi pesimismul meu ma avertizeaza ca o sa urmeze o luna monotona si banala. Vine si ziua mea, numai e mult.. 3 ian. Desigur inca un moment de 'bucurie'. Urasc chestia asta si am toate motivele. Zi-mi doar politicos 'la multi ani!' si poate o sa-mi aduci un zambet pe fata urata.
Oameni plictisiti plictisesc ingrozitor, mereu mai rau... si nu, nu e 4 ziua!