Apatie de ... Ianuarie?

20 ianuarie 2010 si luna continua in aceasi monotonie prevazuta. Afara e alb tot. Zapada mi se reflecta`n ochii negrii si ma poarta intr`o transa ce da spre lesin. Ma uit spre cerul aproape alb si el si incerc sa`mi revin. Oftez greu incalzindu`mi fata palida.
Nu mai am timp de nimic! week-end-urile mi le petrec in casa alaturi de ceaiurile multe, apatia se instaleaza fara sa vreau si simt ca nu`mi am locul. Ma simt in plus, ma simt degeaba. Mi`e dor de ceva nou. Mi-e sila de fete vesele ce rad la glume stupide, mi-e sila de barfe, secrete si discutii aprinse. As vrea sa pot sa dorm, as vrea sa fie vara si sa stau pe deal...dar... atat mai e din mine sperante si amintiri.
Vin si plec pe acelasi drum, pe acelasi alb ce`mi da doar o stare de apatie. I-mi construiesc in fiecare zi acelasi deja-vu obositor fara sa-mi dau seama, ca si cum mi-ar fii lene sa traiesc.
Parca as fi un mort...Cearcane de om cu imsomnii de la ora 3, ten de batran urat de toti, ochi de copil care nu`ti spun nimic,dureri de cap spontane, maini lenese si reci, ofataturi dese de spasmofolice si glas aproare stins de prostia altora. Mi-e sila sa ma privesc in oglinda in fiecare dimineata, aceiasi fata plictisita.
Simt ca nu`mi am locul aici, ca sunt buna de nimic ca sunt degeaba... Dar poate e doar din cauza scolii si din cauza discutiilor monotone de acasa si poate va trece o data cu o saptamana de vacanta si de relaxare...
Deja i-mi piere cheful de scris aici pentru am impresia ca nu se va intampla nimic special si stiu asta!
Astept sa vina vara si albumul din feb de la massive attack. Acum deja mi-e lene sa mai scriu starile mele de cacat ma duc sa-mi fac un ceai si sa-mi continui discutia cu framiu despre halucinatii...
O zi buna!

Detasare.

02.01.2010 O luam de la capat cu acelasi chef de viata. E 1:51 am. nasul mi-e rece, mainile imi tremura iar ochii mi-s obositi si ei. Pe fata mea imi poti citi cheful de viata inexistent de ceva vreme, cearcanele de batran si plictisul ori lenea care-ti spune din start ca sunt entuziasmata de tot.
Vinul rosu dulce e singurul langa mine dar asta nu ma ajuta cu nimic...Nu am chef de absolut nimic. Nu vreau sa vad pe nimeni, mi-e prea lene de tot! Ma gandesc la ce o sa fac maine, urmatoarele zile, vacanta a devenit weekend si asta ma face si mai entuziasmata. "Masa de lucru" e plina de schite, de foi cu scris marunt si colturi indoite, pahare goale si alte chestii marunte care nu-si au locul pe birou. Fruntea calda si fina imi sta sprijinita lenesa si obosita in mana cu bratara pe care o port de 2 ani. Usturimea ochilor ma dispera si mi-e oarecum somn desi am dormit ceva azi... Mi-e prea lene sa dorm si de citit nici nu se pune vorba. Si totusi vreau ceva si nu stiu ce. Acel ceva ce ma scoate din stare asta. Nu stiu!
Poate e doar pe moment si o sa treaca, desi pesimismul meu ma avertizeaza ca o sa urmeze o luna monotona si banala. Vine si ziua mea, numai e mult.. 3 ian. Desigur inca un moment de 'bucurie'. Urasc chestia asta si am toate motivele. Zi-mi doar politicos 'la multi ani!' si poate o sa-mi aduci un zambet pe fata urata.
Oameni plictisiti plictisesc ingrozitor, mereu mai rau... si nu, nu e 4 ziua!